În Revoluția din 1989, Ion Iliescu a condus Frontul Salvării Naționale, preluând puterea după căderea lui Nicolae Ceaușescu. Petre Roman a fost numit prim-ministru, coordonând guvernul provizoriu.

Amândoi au contribuit la demontarea regimului comunist și la stabilirea tranziției către democrație. Acțiunile lor au inclus organizarea primelor alegeri libere și elaborarea reformelor constituționale.

Revoluția din 1989 a început pe 16 decembrie în Timișoara, cu proteste împotriva regimului comunist condus de Nicolae Ceaușescu, și s-a extins rapid la București și alte orașe. Evenimentele cheie includ:

- Inițiere: Demonstrații masive pentru libertate și drepturi omenești, reprimate inițial de poliție.

- Escaladare: În 21-22 decembrie, protestele au culminat în București, cu implicarea armatei și populare; Ceaușescu a fost detronat.

- Rolul FSN: Ion Iliescu și Gelu Voican Voiculescu au condus transferul puterii, iar familia Ceaușescu a fost arestată și executată.

- Urmări: Instalarea guvernului provizoriu și încheierea pe 25 decembrie cu victoria revoluției.

Revoluția a dus la sfârșitul comunismului și la înființarea României democratice, dar cu un cost uman semnificativ.

Ion Iliescu: A fost figură centrală, fiind președintele interimar imediat după executarea lui Ceaușescu. Prin FSN, a condus guvernul de tranziție, stabilind o pseudo-democrație cu elemente comuniste, ceea ce a generat proteste și critici pentru controlul excesiv.

Emil Constantinescu: A fost un critic al regimului comunist și a activat în mișcări democratice înainte de revoluție. După 1989, prin CDR, a reprezentat opoziția pro-democrată, lucrând pentru aderarea la valori occidentale și reducerea influenței fostelor structuri.

Rezultate: Iliescu a modelat anii imediat post-revoluție cu o abordare centralizatoare, în timp ce Constantinescu a introdus schimbări democratice profunde în anii târzii, accelerând integrarea europeană.

Ion Iliescu a jucat un rol central în Revoluția Română din 1989, fiind unul dintre liderii care au preluat puterea după căderea regimului lui Nicolae Ceaușescu. El a condus Frontul Salvării Naționale, un grup provizoriu care a gestionat tranziția către democrație. Acțiunile sale au inclus organizarea primelor alegeri libere în 1990 și demararea procesului de decumunizare. Totuși, rolul său este controversat, unele persoane criticându-l pentru modul în care a gestionat violențele și accederea minerilor la protestele studențești din 1990, evenimente cunoscute sub numele de mineriade.